Tehnologia IMAX

Peliculele filmate in format IMAX incep sa prinda tot mai mult teren pe piata cinematografica si sa devina, din simple gaselnite experimentale si/sau de natura pur stiintifica, produse culturale cu un foarte mare potential lucrativ. Motivul fundamental al succesului crescand al acestei tehnologii este de natura psihologica: cinematografia a vrut dintotdeauna sa transpuna complet publicul in universul vizual de pe ecran, iar IMAX-ul impinge limitele acestei imersiuni, generand sentimentul unei participari totale in fictiunea creata artificial.

IMAX, un acronim al Image MAXimum, este, in esenta sa tehnologica, un format special de film si proiectie care apartine Corporatiei Canada’s IMAX. Particularitatile fundamentale ale acestei tehnologii implica un ecran special, o camera de filmat calibrata pentru a sustine modificarile de pelicula, si un proiector .
Ecranul IMAX standard are o latime de 22 m si o inaltime de 16,1 m, insa aceste dimensiuni nu sunt absolute, ajungandu-se in unele cazuri la constructii gargantuesti. Cel mai mare ecran de acest fel se afla in Cinematograful LG IMAX din Sydney, si are o latime de 35,73 m si o inaltime de 29,42 m.



In ceea ce priveste modalitatatea de inregistrare, obiectivul principal al tehnologiei IMAX este de a augmenta substantial rezolutia imaginilor. Pelicula utilizata are o suprafata de captare a imaginii lata de 69.6 mm si lunga de 48.5 mm. Pentru a genera cele 24 de cadre pe secunde in format IMAX, este nevoie de pelicula in cantitate de 3 ori mai mare. Mai mult decat atat, fiecare fotograma are 15 perforatii. Aceste modificari drastice ale formatului peliculei genereaza o mai mare claritate si luminozitate a imaginii finale.



Procesul de conversie abia incepe. Negativul este scanat, introdus intr-un computer, imaginile singulare sunt corectate – unde este cazul – digitalizate si abia pe urma “reimprimate” pe o pelicula care ajunge sa cantareasca la final in jur de 400 kg.

Produsul final poate fi stocat si pe hard-disk (IMAX HD), insa costurile unui astfel de proces, care are nevoie si de un proiector digital, sunt foarte ridicate.
IMAX 3D foloseste aceeasi tehnologie, cu diferenta ca se pr0iecteaza doua pelicule simultan, care, prin intermediul procesului de focalizare a ochelarilor special, creaza senzatia de adancime si relief.

Pentru a nu fura din suprafata de captare a imaginii, pelicula IMAX nu imprima coloana sonora si imaginea pe acelasi suport. In schimb se foloseste un film magnetic de 35 mm sincronizat ulterior cu pelicula de 70 mm.



Datorita rezolutiei ridicate a unui film in format IMAX, publicul poate fi plasat mult mai aproape de ecran. In acest sens, insasi constructia cinematografului sufera modificari de adaptare la noua tehnologie. Scaunele sunt amplasate pe o suprafata mai abrupta (23 de grade in unele sali) si mai “in ecran”, pentru a oferi ochilor spectatorilor posibilitatea spectatorilor de a cuprinde ecranul dintr-o singura privire, fara a fi insa prea departe. Trebuie adaugat ca ecranul IMAX este in asa fel construit incat sa acopere tot campul vizual al spectatorului.

La inceput, din cauza costurilor foarte ridicate de productie, filmele in format IMAX nu depaseau 40 de minute, iar majoritatea erau destinate exclusiv muzeelor sau centrelor stiintifice.

Una dintre primele tentative de a folosi aceasta tehnologie in scopuri de entertainment, a fost filmul The Rolling Stones: Live at the Max, realizat in 1991 si constand in 85 de minute de material “documentaristic” editat pentru a conferi senzatia unui singur concert. In 1999, The Old Man and the Sea a fost primul film de animatie conceput si lansat completamente in IMAX. In acelasi an, Disney a produs Fantasia 2000, primul film animat de lung-metrat realizat prin intermediul acestei tehnologi imersive.



Cel mai mare succes de pana acum al unui film “livrat” in format IMAX, este The Polar Express, animatia care a incasat mai bine de 300 de milioane de dolari din mai putin de 100 de cinematografe de specialitate. De atunci incoace IMAX-ul a inceput sa prinda teren pe piata filmica. In aceasta ordine de idei, trebuie mentionat cazul filmului lui Christopher Nolan, The Dark Knight, considerat primul blockbuster care a fost – chiar daca doar partial – filmat cu faimoasele camere speciale.

Sursa: CinemaRX